Amanetul, ca activitate, exista inca din antichitate, regasindu-se atat in spatiul european (Roma), cat si in cel asiatic (China), inca de acum 3000 de ani. Pe atunci exista un sistem, nu cu mult diferit fata de cel de astazi, iar regele sau imparatul era cel care stabilea regulile in domeniu.

O data cu extinderea Imperiului Roman, amanetarea a fost popularizata in aproape toata Europa, interzisa apoi, la aparitia catolicismului si mai apoi reinviata in Evul Mediu, ca o activitate caritabila a calugarilor din Ordinul Franciscanilor. Acestia imprumutau bani oamenilor saraci si cereau, in schimb, diverse obiecte drept garantie pentru returnarea imprumutului si … donatii pentru biserica. Ulterior, au existat doua mari familii cunoscute care ofereau imprumuturi in bani, cu garantie: Casa di Medici in spatiul italian si Casa Lombarzilor in Anglia (in europa termenul lombard era sinonim cu amanetar), iar simbolul lor era trei sfere aurii suspendate.
Se spune ca acest simbol ar proveni de la cei trei saculeti cu galbeni pe care Episcopul de Myra (un om foarte bogat) i-a oferit in secret unui tata sarac pentru zestrea de maritat a celor trei fiice ale lui. Aceasta este, de fapt, legenda Sfantului Nicolae, patronul copiilor, dar si al comerciantilor in general, al amanetarilor, in special. De atunci acest simbol a fost folosit de amanetarii din toata Europa pentru a ura noroc clentilor lor si pentru ca Sf Nicolae sa vegheze asupra lor.

Amanetul, ca si resursa de imprumut banesc, nu era nici pe departe destinat clasei sarace. In 1338, de exemplu, Regele Eduard III-lea al Angliei si-a amanetat bijuteriile pentru a finanta razboiul cu Franta si acelasi lucru l-a facut si Henric al V-lea, in 1415. De asemenea, descoperirea Americii de catre Cristofor Columb a fost finantata tot in acelasi mod, Regina Isabela imprumutandu-se cu bani dupa ce a garantat cu bijuteriile coroanei.

In Asia amanetul este foarte raspandit. Chinezii au drept simbol pentru casele de amanet un liliac cu o moneda din aur (liliacul simbolizeaza norocul, iar moneda castigul). In India amanetarii merg pe la casele oamenilor nevoiasi si le acorda imprumuturile chiar acasa.

In Romania sunt circa 2000 de case de amanet autorizate de Banca Nationala a Romaniei, ele numindu-se institutii financiare nebancare (IFN) si constituind una din principalele surse de credit de consum. Imprumutul la o casa de amanet are avantajul ca dureaza putin (nu e nevoie de toata birocratia de la banca) si obtii banii pe loc. Oficialii de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor recunosc ca, la ora actuala, exista plangeri mult mai dese si mai grave referitoare la sistemul bancar decat cele legate de activitatea caselor de amanet. In ultimii ani, exigentele clientilor au devenit mai mari, concurenta tot mai acerba, astfel incat casele de amanet si-au imbunatatit considerabil oferta si serviciile.